Postări

Se afișează postări din septembrie, 2022

ȘOCUL POEZIEI

  Doamne de ce m-ai expediat nimeni nu m-așteaptă-n gară de numai versul sună sacadat de pe șine oare stând să sară Și nimeni nu-l așteaptă-n gară poezie când ți-ai ieșit din minți oare doar o metaforă fecioară se întinde pentru doi arginți  Poezie când ți-ai ieșit din minți de numai versul sună sacadat oare vine tocmai de la părinți cum de Doamne l-au expediat Și nimeni nu-l așteaptă afară care poezie mai stând să moară Costel Zăgan, ÎN AȘTEPTAREA SĂRUTULUI PROMIS, 2014

EREZIA SUPRAOMULUI CONTEMPORAN

 Cu cât mă uit mai adânc în cer cu atât se uită cerul mai adânc în mine eu îmi amintesc de pilă de Nietzsche însă Nietzsche nu-și amintește deloc rănile mă fac mai puternic continuați așa grăit-a Zarathustra așa tăcut-a Costel Zăgan derutat de slogismele urii politice eul liric face întoarceri dezordonate la stânga și la dreapta deși i-ar condamna pe toți la dreapta-mprejur intertext dacă nu mă sinucid azi mâine se va naște si(n)gur primul supraom vai de mama mea (2015) Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

SĂGEATA VIEȚII

Și gata de lansare poetul se dezbracă doar care pe care și ce artă și ce arcă Poetul se dezbracă poetul se scufundă pe sub ceruri parcă și undă pe sub undă Poetul se scufundă doar care pe care viața de-i o rundă și gata de lansare Poetul se dezbracă o de moarte parcă Costel Zăgan, CEZEISME II cezeisme Comentarii

EREZIA MÂINII DREPTE

costel zĂgan EREZII DE-O CLIPĂ   Pornește absența spre noi demarează în trombă singurătatea marea singurătate zeroul absolut așteptat(ă) de toți hulit(ă) cu harfa și flautul fermecat suflet somnambul cărat cu trenul de marfă al disperării totuși cureaua de transmisie a divinității pe la hopurile etice își mai face simțită prezența luminoasă cad din pat în pat din lac în puț brusc din crăpăturile inexistenței ies la suprafață primii monștri ocazionali marfă ieftină promoțională picioare pline de noroi stelar bâjbâiesc după ajutor cadavrul lui Dumnezeu duhnește a nemurire cale de-o poștă Doamne unde duce mâna mea dreaptă roua îmi fierbe pe buze soarele îmi răsare printre dinții încleștați de ură Costel Zăgan, EVADAȚI DIN IARNĂ, 2018

RUGUL DIN RUCSAC

  Tăceri  care toată noaptea ți-au pus bețe-n roate iată-le acum împreună punând în mișcare mașina infernală a poemului Costel Zăgan, POEME HAI HUI, 2012

SĂGEATA VIEȚII

Și gata de lansare poetul se dezbracă doar care pe care și ce artă și ce arcă Poetul se dezbracă poetul se scufundă pe sub ceruri parcă și undă pe sub undă Poetul se scufundă doar care pe care viața de-i o rundă și gata de lansare Poetul se dezbracă o de moarte parcă Costel Zăgan, CEZEISME II